In contextul manifestatiilor de strada din 6-7 aprilie 2009, autoritatile de la Chisinau au reactionat in stil cvasi-sovietic: pe de o parte represiune brutala, iar pe de alta parte acuzatii referitoare la interventii si comploturi externe, adica (chipurile) romanesti.

Pentru noi, situatia nu e simpla. Romania a considerat intotdeauna relatia cu R. Moldova ca fiind speciala datorita istoriei, limbii si valorilor culturale comune. Romania a fost primul stat care a recunoscut independenta R. Moldova, in chiar ziua proclamarii acesteia, la 27 august 1991, dar si prima tara care si-a deschis ambasada la Chisinau (ianuarie 1992).

Romania a facut eforturi sa mentina relatii bilaterale bune, bazate pe pragmatism si proiecte concrete de cooperare. E interesant de spus ca suntem cel mai important partener economic al R. Moldova (nr. 1 la destinatia exporturilor moldovenesti, respectiv nr. 3 la provenienta importurilor moldovenesti). In paralel, Romania e cel mai activ sprijinitor al aspiratiilor europene ale R. Moldova.

In pofida conduitei anti-romanesti a regimului de la Chisinau, eu cred ca Romania va trebui sa actioneze in continuare responsabil si in spirit european in raporturile sale cu tara vecina. Guvernele vin si pleaca peste tot in lume (inclusiv la Chisinau), iar cetatenii R. Moldova nu trebuie sa sufere de pe urma actiunilor unor lideri efemeri. Guvernul Romaniei a avut intelepciunea de a nu adopta masuri de retorsiune la adresa R. Moldova, optand pentru gestionarea acestor dificultati temporare prin intermediul U.E.; totodata, am facut bine ca am lansat demersul de simplificare si facilitare a redobandirii cetateniei romane. Prin urmare, oferim sprijin cetatenilor R. Moldova, dar in raport cu guvernul acestei tari stabilim conditii de comportament european.

Sustin o legatura ferma intre respectarea normelor democratiei in R. Moldova si progresele in relatia R. Moldova – U.E. In acest fel, conducerea R. Moldova va trebui sa opteze: fie abandoneaza treptat atitudinile anti-democratice si progreseaza pe drumul european, fie le mentine, insa atunci isi asuma in fata propriilor cetateni ramanerea in stare de izolare si subdezvoltare.

In acelasi timp, Romania trebuie sa continue proiectul educational strategic pentru R. Moldova, adica oferirea de burse pentru elevii si studentii basarabeni. Aceasta politica da roade deja, contribuind la formarea unei puternice elite pro-europene si pro-romanesti in R. Moldova. Aceasta elita e cea care va duce, in 10-15 ani, R. Moldova in Uniunea Europeana.

Una dintre cele mai delicate sarcini ale viitorului Parlament European (mandatul 2009-2014) va fi realizarea bugetului pentru urmatorul ciclu financiar al Uniunii Europene: perioada 2014-2020.

E o dezbatere complicata, in care va trebui sa ne aparam cu dibacie cauza si sa ne gasim din timp aliati pentru interesele noastre ca tara.

Una dintre temele care ne privesc in cel mai inalt grad este Politica Agricola Comuna (PAC). Actualmente, finantarea pentru PAC este destul de generoasa: circa 40% din bugetul Uniunii Europene este dedicat agriculturii si dezvoltarii rurale (adica 55 miliarde euro in anul curent).

Nu e greu de banuit ca interesul Romaniei (care are peste 1 milion de tarani si fermieri beneficiari de subventii agricole, pe langa cele aproape 10 milioane de locuitori din mediul rural) este ca acest procentaj de 40% sa se mentina si dupa 2014, in timp ce sumele in valoare absoluta sa creasca pe masura ce creste PIB-ul european.

Pe de alta parte, fondurile europene pentru agricultura si dezvoltare rurala au scazut constant in ultimii 20 de ani, iar unele tari influente in U.E. sustin ca ele sa fie reduse in continuare.

Romania trebuie sa partenerieze in mod inteligent cu tari precum Franta, Spania, Polonia sau Grecia (pentru care agricultura conteaza mult), in asa fel incat PAC sa fie bine bugetata in continuare. Trebuie sa insistam de asemenea ca partenerii europeni sa inteleaga specificul agriculturii romanesti, unde marea majoritate a exploatatiilor agricole sunt practic gospodarii de subzistenta, care vor avea nevoie de sprijin financiar pe o perioada destul de lunga de acum inainte.

In acelasi timp, avem nevoie de fonduri pentru dezvoltare rurala, pentru diversificarea activitatilor economice de la tara, precum si pentru aducerea unor minime standarde de civilizatie la sate: canalizare, apa curenta, drumuri asfaltate.

Dezbaterea va incepe inca din 2009 si Romania trebuie sa-si faca auzita vocea.